Munții Apuseni — Munții care te învață să mergi încet
Intro
Munții Apuseni sunt de fapt trei masive naturale separate pe care nu le vei găsi nicăieri altă parte în România — Arieșeni, Bihor și Vlădeasa — și fiecare are personalitatea ei. Arieșeni are satele de iepure cu case de piatră și trasee drumeagie ușoare, Bihor are Cheile Bicazului de la vest, și Vlădeasa are țara lui Scărișoara și peisaje de poveste. Nu e un singur mont, e un trio de munti care se joacă între ei, și tu ești în mijloc. Fără prea multă lume, fără prea multă publicitate, cu ceea ce are.
Cum Ajungi?
Mașină — Din București până la Arieșeni sunt cam 360 km, 4-4.30h drum. Mergi pe A3 spre Cluj, apoi DN75 până la Albac, apoi DJ751 până la Arieșeni. E un drum mai lung, dar per total, drumul e bine semnalizat și traversând Valea Arieșului este una dintre cele mai frumoase rute din vestul României.
De la Cluj — 100 km, 1.30h drum, AJ Cluj până la Baia de Arieș, apoi DJ751 până la Arieșeni. E singurul mod de ajunge la cel mai bun sector din Apuseni fără a călători prea mult.
Autocar — Din Cluj-Napoca, autogara de pe strada Calea Florești are autobuze către Arieșeni de câteva ori pe zi, 2h drum, ~20. Cea mai ieftină opțiune dacă nu ai mașină.
Tren + taxi — Gara din Huedin (pe linia Cluj–Oradea) are trenuri qd, apoi taxi până la Apuseni (~30-40). Mai complicat, mai scump, mai exotic. Nu îl recomand decât dacă ești deja în Huedin.
Ce Faci?
Cheile Bicazului din Apuseni: Nu este aceeași cu Cheile Bicaz lift de la Bicaz. Cheile Bicazului din munții Apuseni sunt mai lungi, mai spectaculoase, și mai puțin cunoscute. Are 3 km de peisaj de stâncă cu o stradă de 10m lățime care se urcă pe munte, cu pereți de 300-400m în jur. O plimbare de 5 km, liberă, fără bilet, fără ghid, fără nimic decât tu și munții. Singur. Intra din localitatea Bicaz, parchează mașină, și pornește pe jos pe drumul de sus. Stai la mijloc, te uiți în jur, și Înțelegi de ce sunt aceste chei printre cele mai spectaculoase din Carpați.
Pădurea de Pin din Arieșeni: La intrare în masivul Arieșeni, există o pădure de pin de peste 100 ha, cu trasee de drumeagie ușoară de 1–4 km, fără denivelări mari. Nu e spectaculoasă, dar e liniște, e frumoasă, și e perfectă pentru o persoană care vrea să meargă pe jos în natură și nu vrea prea multă lume. Intra de la Cabana Arieșeni sau de la Pârâul Caprei, găsești ușor semnele de traseu.
Peștera Scarisoara: O peșteră de gheață în masivul Vlădeasa, la 1200 m înălțime, cu o pantă de gheață de 25 m înălțime și un acvariu de 1000 m² care formează o bluză de gheață. Nu e cea mai spectaculoasă peșteră din România, dar e unică în Apuseni, și e foarte frumoasă dacă te uiți la ea de sus. Intrare ~5, poți intra în camerele de gheață dar așteaptă-i deci.
Bisericile de lemn din Apuseni: Zona Arieșeni are circa 30 de biserici de lemn din secolele XVII–XIX, încă în uz, pictate în stil bizantin. Nu îți ia bilet special să le vezi — intră când sunt deschise (în general duminica, sau la ceremoniile de prânz), și stai 10 minute, ascultă preotul sau cântăreața, și ieseți cu senzația că ai înțeles ceva. Nu este toate spectaculoase, dar fiecare are câte o operă de artă pe un perete, și tu nu știi care este, până nu intri.
Unde Mănânci?
Bucătăria lui Andrei — în Arieșeni, `2 minute de drum`, mici și varză, 15. Nu are meniu, nu are site, are doar Andrei care stă la grătar și știe care sunt cei mai buni mici din zonă. Toată lumea locală mănâncă aici, turiștii intră și se uită la cei locali mănâncă, și ordonă la fel.
Casa lui Nelu — La ieșirea din Cheile Bicazului, pe strada principală, casă străveche cu grătar de vară și carne de porc prăjită în grătar. Sarmale cu muștar (30), mici (18 porție), țuică făcută de el. Nu are băutură din sticlă, are doar băutură din borcan. E pentru oamenii care vin pe drift în ziua ei și nu au pretenții.
Hanul cu Cei — La intrare în Arieșeni, construcție din lemn, care servește produse locale: brânză de burduf, ciorbă de burtă, mici, toate la prețuri corecte. Nu e lux, e pentru oamenii care venit în Apuseni pentru drumeagie și au nevoie de un loc în care să mănânce o cină sătioasă și să se odihnească.
Unde Stai?
Cabana Arieșeni — La 1200 m înălțime, în masivul Vlădeasa, ~40/noapte pe camerele de 2 persoane, cu baie comună, mic dejun inclus (brânză, cașcaval, dulciuri, lapte de la vacă din curte). E cabana de drumeagie unde trec toți șerpii din Apuseni, și staff-ul știe fiecare traseu din zonă. Te trezești la 7 dimineața cu cântecul păsărilor și te duci la drum fără probleme.
Pensiunea la Cheile Bicazului — La intrare, aproape de traseu, ~25/noapte, camere curate, baie privată, mic dejun simplu (pâine, dulciuri, ceai). Proprietarul e un fost salvamontist care te poate arăta ce trasee sunt sigure și care sunt grele. E pentru drumeagii care se întorc seara obosiți și vor doar să se odihnească.
Campingul de la Pârâul Caprei — Camping liber lângă râul Arieș, aproape de intrare în pădure. Gratuit, fără grilaje, cu dușuri rudimentare. E pentru cei care au cortul și nr. doar apă. Păsările, vântul, apa care curge. Asta e.
Cât Costă?
Buget pe zi: mâncare 40-60, cazare 25-60, drumeagii 0 (toate traseele sunt gratuite), intrări ~5. Total pe zi: ~65-125 dacă stați la cabană, ~55-115 dacă faceți camping. Munții Apuseni sunt unul dintre cele mai ieftine destinații de drumeagie din România. Nu există preț mare în aceste munți.
Sfat Insider
Insider: Dacă vrei să vezi Apuseni în cea mai bună variantă, mergi la Satele de iepure din Arieșeni la ora 8 dimineața. Nu e un sat, sunt sate de iepure cu case de piatră, încă locuite de oameni care trăiesc de la trageat. Nu există semnal turistic, nu există ghiduri, nu există nimic. Stai la o băncuță din fața casei cu băcălău, mănâncă un covrig cu cașcaval și asculți peștele pe grătar. Nu e pentru vacanță, e pentru zbor în timp.
Peisaje și Natură
Munții Apuseni diferă de Carpații din Ardeal — sunt mai scunzi, mai liniești, cu tile de piatră și paduri de fag și stejar care par de o vechime care nici nu o poți ghici. Când stai pe la 1200m în Arieșeni și te uiți în jur, nu vezi muntele în totală înălțime — vezi o vale lungă, cu case de piatră, cu păsări care trec pe sus, cu râul Arieș care curge în jos ca un fir de argint. E liniște, e frumos, e peisajul care ți se pare că nu se poate schimba niciodată.
Pădurea de pin din apropierea Cabanei Arieșeni are o altă liniște — nici un turist, nici un autoturism, doar copii de stejar care crește pe stâncă și câte o pasăre care iese din iarbă când treci pe lângă ea. Mergi pe jos pe traseu, nu pri, și vei auzi doar pasurile tale pe frunzele uscate și câte un zgomot de vânt prin crengi. Asta e sigur.
Când să vii?
Primăvara (martie-mai): Munții încă au zăpadă pe culme, dar traseele de jos sunt accesibile de martie. Temperaturi 2-15°C, lume foarte rară. Pentru drumeagii care vor să fie singuri cu munții, primăvara e cea mai bună perioadă.
Vara (iunie-august): Temperaturi 15-25°C, toate traseele sunt în acces, apele de munte sunt bune pentru baie, cea mai aglomerată perioadă. Dacă vrei liniște, mergi în mid-week, joi-miercuri, când aproape nimănu'i nu e.
Toamna (septembrie-octombrie): Cea mai frumoasă perioadă. Padurile devin roșate și aurii, cerul e limpede, temperaturi 8-18°C. Toate traseele sunt deschise, lume este moderată. Oamenii vin la poze, drumeagiu, camping de toamnă. Dacă vrei să vezi Apuseni în cea mai spectaculoasă variantă, merge în septembrie.
Iarna (decembrie-februarie): Zăpadă abundentă, cabana funcționează, traseele de tură de iarnă sunt active. Clasă 2-3 în Arieșeni, Clasa 3 în Vlădeasa. E pentru drumeagii care au echipament de alpinism de iarnă și nu se tem de frig. Pentru cei care doar vor zăpadă și liniște, stați la cabană, faceți din firele din fața casei, și ești în inima Apusenilor.
Cultură și oameni
Oamenii din Apuseni sunt de obișnuie locali, cu mâncare de casă, cu păsări, cu mașini de tractare și cu o lecție de viață care prinde pe trecere: dacă nu ești luat pe serios în sat, nu înseamnă că ești rău primit. Înseamnă că ești unul dintre micii în ciuda că nu te cunosc. Când vei fi primit, vei fi primit pentru bine: dacă vei merge pe jos, dacă vei respecta pădurea, dacă vei cumpăra ceva de la sat. Nu este acel tip de prietenie instantă din oraș, e mai lentă, e mai adevărată.
Bisericile de lemn sunt cele mai culturale componente din Apuseni — nu sunt muzeu, sunt încă în folosință. Miercurea seara, inima satului, când oamenii se adună la biserică și cântă, și tu ești acolo, nu ca turist, ci ca Martor. Ceea ce vezi nu este spectacol, este viață.
Final
Munții Apuseni sunt pentru drumeagii care vor să vadă ce rămâne din România rurală când lumea nu se uită. Satele de iepure, pădure de pin, Cheile Bicazului fără bilete, și liniște care înțelegi că eția nu este pentru spectacol. P.S. Dacă ți-a plăcut, dă un ochi și pe aplicația Nino! — link aici: apple.co/4kpeHtZ