Ploiești — Orașul cu Petrol și cu Zimbrii pe Stradă

Intro

Ploiești arată ca un oraș care a fost construit în două etape: fără plan, apoi din nou fără plan. Nimeni nu vine aici pentru arhitectură, nimeni nu vine pentru atmosferă, dar dacă privești în jurul valorii unui litru de motorină în România, totul vine din Ploiești. Orașul are și ceva altele pe care nimeni nu le știe: o scenă de grafitti care nu se compară cu nimic din țară, o grădină publică în centru în care vechia Românie petrolieră se întâlnește cu tinerii care skatează pe trotuare, și o poziție de la care pleci spre Prahova Valley în 30 de minute fără să te infiltrezi pe autostrada plină de vacanțieri.

Cum Ajungi?

• Mașină — DN1 din București, 60 km, cam 1h. Drumul este direct, fără opreli mari. Ploiești e și pe A3, deci dacă vii din nord, ieși la ieșirea Ploiești și ajungi în 5 minute în centru. Autostradă București — Brașov e aproape, deci e și poartă de acces spre Valea Prahovei.

• Tren — Gara Ploiești Sud (linia principală București — Brașov). Trenuri regulate din București în 1h 15min, din Brașov în 1h. Gara este în centrul orașului, lângă parcul central.

• Autocar — Autogara Ploiești (str. Gheorghe Doja) are conexiuni către toate stațiunile din Prahova și către orașele din sudul Moldovei. Prețuri încep de la 10-15 până la Vale.

• Avion — Aeroportul Internațional București — 55 km, taxi în 45 min ~80-120. Aeroportul propriu al Ploieștilor (civile) a fost închis pentru traficul comercial acum câțiva ani. Nu mai există curse regulare.

Ce Faci?

Muzeul Petrolului și Cosmos: Ploiești este capitala petrolieră a României — Primul muzeu dințe România petrolieră este aici, în clădirea vechi a fabricii de rafinare din 1857. Îți arată cum se extrage petrolul din primii ani, cum se rafinează, și cum a devenit Ploiești motorul economic al țării în perioada interbelică. Intrare ~20, program marți — duminică. Nu este spectaculos, dar este singurul muzeu din romană care explică de ce motorina ta costă cât costă.

Parcul Central și Grădina Publică: Parcul din centrul Ploieștilor a fost amenajat în perioada interbelică, cu alei de tei și plop, și o scenă în care se joacă concerte de vară gratuite. În jurul parcului sunt clădiri vechi din perioada petrolieră cu glafuri decorate și scări de marmură. Dacă ești luni, apare un târg de vechituri în fața parcului — cei care vin aici își vând haine, cărți, și obiecte de casă. Nu este un târg organizat, dar are o atmosferă de oraș în care oamenii încă trăiesc ca înainte de 1990.

Casa Presei Libere și Cartierul Central: Strada Republicii este strada principală a Ploieștilor, cu case de la 1900, magazine vechi, și Casa Presei Libere — clădirea în care se imprima toate ziarele din județul Prahova. Nu se poate intra înăuntru decât dacă ai invitație, dar arhitectura este însemnată: un bloc de beton cu fațadă de marmură și coloane din stradă. În jurul ei sunt cafenele vechi în care localnicii nu știu să nu bea o cafea și să nu se uite la trecători pe stradă pe toată ziua.

Zoo și Grădina Zoologică: Una dintre cele mai mici grădini zoologice din țară, cu aproximativ 80 de specii — lei, urși, maimuțe și păsări exotice. Intrare ~15. Nu este spectaculos, dar este un loc în care copiii din oraș petrec zile de weekend. Dacă vrei o activitate de 1-2h fără efort, este perfect.

Biserica Sfinții Voievozi și Turnul Clopotniță: O biserică din 1814 cu un turn clopotniță înalt de 47 metri. Interiorul are fresci din epocă, pictate de artiși locali, și pe lângă biserică este un cimitir vechi în care se găsesc monumente ale inginerilor și militari din perioada Primului Război Mondial. Intrare gratuită.

Grădina de Echipaj și Labirint: Parcul de lângă gara are și un labirint de arbuști și o grădină de flori care se schimbă în fiecare an. Nu este un obiectiv turistic marcat, dar este un loc în care localnicii fac picnic în weekend. Mergi acolo pe la 17:00, ia o băutură de la chioșcul din față, și stai pe o bancă — este cea mai liniștită experiență pe care o poți avea în Ploiești.

Unde Mănânci?

Hanul cu Mesteacăn — Str. Gheorghe Doja, în o casă de lemn din anii 1930 cu pereți de cărămidă și un curte mică din spate. Tocăniță de cartofi cu afumătură, sarmale cu varză dulce, mămăligă cu brânză și smântână, și bere de casă. 35-50 pe cină. Atmosfera de aici este grea de descris — pare că intra într-o casă din sat, dar în centrul Ploieștilor. Rezervări recomandate pe la prânz în weekend.

Cafeneaua Art Nouveau — Str. Republicii, în clădirea de la intersecția principală, cu sticlă colorată și mobilă din anii 1920. Cafea de specialitate, prăjituri făcute în casă, și o selecție de bere artizanală de la produceri din Prahova. 15-30 pentru o cafea și o prăjitură. Este alergătoarea preferată a studenților și a lucrătorilor din centru în pauza de prânz — dacă vii la 12:30, este plină. Încearcă-o la 11 sau la 15, când e mai lină.

Pescăria Azur — Str. Independenței, pe malul râului Prahova, cu fish de la furnizorii locali din Delta Dunării. Ciorbă de pește cu bors, saramură de sturion, și pește prăjit la grătar cu usturoi. 40-60 pe cină. Atmosfera e mai relaxată decât în alte restaurante din oraș — e aproape de apă, poți sta pe terasă până târziu în seară.

Unde Stai?

Buget: Hostel Central — Str. Independenței, 30/noapte dormitor comun, 50/noapte cameră privată, o bucătărie comună și un living. La 5 minute de gară și parcul central. Ceea ce-l face special este ceea ce nu este: fără TV în hol, fără muzică în fundal, doar tineri care citesc sau lucrează pe laptop în living. Se numește un hostel pentru oamenii care nu veni în oraș pentru a se distra, ci pentru a vedea ceva real.

Mid-range: Hotel Capitol — Str. Republicii, 90-140/noapte, clădire din perioada interbelică cu mobilă din lemn și o vedere asupra parcului. Are și un bar la etaj în care servesc și obere locală Prahoveană. Cel mai cunoscut hotel din Ploiești cu recenzii constante de la cei care vin de la afaceri. Dacă vrei să te simți ca în perioada petrolieră a Ploieștilor, acesta este locul.

Lowkey: Pensiunea Sub Munte — Pe deal în afara orașului, lângă intrarea spre Valea Prahovei, 70-120/noapte, cu o grădină privită și mic dejun inclus cu produse locale. Nu este glamur, dar este cald și tăcut. Te trezești cu priveliștea dealurilor Prahovei, și în 10 minute ești în centrul Ploieștilor cu mașina. Perfect pentru cei care vin în oraș pentru afaceri sau treburi și vor să se retragă în seară.

Splurge: Hotel Brașov — Nu în Brașov, în Ploiești, 150-250/noapte, 4 stele, piscină interioară, saună, și un spa în care poți face masaje după o zi de mers pe munte în Prahova. Nu este un hotel de lux, dar este cel mai confortabil din oraș. Dacă ai chef de confort fără să te duci în Brașov sau Sinaia, este alegerea corectă.

Cât Costă?

Buget pe zi: masă 30-60, cazare 40-160, intrări 20-40. Total pe zi: ~90-260. Ploiești este unul dintre cele mai ieftine orașe mari din România — dacă ești pregătit să stai la un hostel și să mănânci la han, poți traversea un weekend cu mai puțin de 150 lei pe zi, ceea ce este mai ieftin decât în majoritatea orașelor din țară de mărime similară.

Sfat Insider

Dacă vrei să vezi adevărata Ploiești, du-te în oraș lunea dimineața, când târgul de târguitori de pe strada din spatele Gării se deschide. Nu este un târg organizat — oamenii pun produse pe o păture și le vând: mâncare de casă, îmbrăcăminte, scule, jucării de la copiii lor. Nu este un loc în care ar trebui să cumperi ceva valoros, dar este singurul loc din oraș în care Ploieștii vechi se înmoaie cu Ploieștii noi. Stai acolo o oră, bea o cafea de la chioșcul de lângă târguitori, și vei înțelege de ce Ploiești are și el un farmec care nu apare pe Google.

Peisaje și Natură

Ploieștii are peisajul cel mai interesant din România la 15 minute de mașină: Valea Prahovei. Dealurile sunt verzi în primăvară, galește în toamnă, și acoperite de zăpadă în iarnă — și nu sunt aglomerate ca în Sinaia sau Predeal. La 30 minute de oraș este Cheile Doftanei, un defileu de stânci cu trasee de trekking de la 2h până la 6h, și la vârf se poate vedea Prahova Valley de sus. Dacă ești în vara și vrei să te răcorești, ieși pe DN1 spre Chei, și în 40 de minute ești pe o stâncă cu un râu curgând dedesubt, fără nimeni în jur.

Spre est, aproximativ 45 de minute de mașină, este Lacul Băneasa — cel mai aproape de lac natural de apă dulce din apropierea orașului, în care poți face plajă în weekend, sau poți închiria o barcă și să o iei pe lac. Nu este pentru înot, nu este un lac de vacanță spectaculos, dar pentru cei care trăiesc în Ploiești și nu au 2-3h să meargă la Marea Neagră sau Delta, este soluția perfectă de weekend.

Când să vii?

Vara (iunie–august) — Camping în Valea Prahovei este cel mai bun plan de vacanță din apropierea orașului. Prețurile în Ploiești cresc ușor, dar dacă stai la un han în oraș și mergi pe la Vale pe zi, ești bine. Cheile Doftanei au trasee de trekking care nu sunt aglomerate la fel ca în Sinaia. Dacă nu te pasă de aglomerație, august în Valea Prahovei este spectaculos — doar nu veni pe autostradă sâmbătă după-amiază.

Toamna (septembrie–noiembrie) — Culori pe dealurile Prahovei care nu există nicăieri altundeva în România. Hotelurile scad prețurile cu 50% după 15 septembrie, și dealurile devin portocalii și roșii în octombrie și noiembrie. Toamna este cel mai bun sezon pentru a veni în Ploiești și a face plimbări pe munte în fără aglomerație, și să se întoarcă în oraș pentru o cină la un han.

Iarna (decembrie–februarie) — Ski în Valea Prahovei este în 30 de minute de oraș. Sinaia, Azuga, Bușteni — toate sunt la o oră de mașină, iar Bacău are cel mai ieftin abonament de schi din țară. Dacă vrei să mergi la schi cu un buget mic, stai în Ploiești și mergi pe la Vale pe zi. Hotelurile în oraș sunt la jumătate din preț decât în stațiuni.

Cultură și oameni

Ploieștii are o identitate pe care nimeni nu o recunoaște: orașul petrolier, orașul muncitorilor din fabrici, orașul care a hărțuit România cu petrol timp de 70 de ani. În perioada comunistă, Ploiești era unul dintre cele mai bogate orașe din țară, cu bani din petrol care duceau la case mari, mașini străine, și o viață care nu era la nivelul celor din București, dar era mai bună decât în multe orașe din Moldova sau Oltenia. După '89, orașul a rămas în continuă, fabricile s-au închis, și tinerii au plecat în București și în străinătate. În ultimii 10 ani, unii dintre ei s-au întors: deschis cafenele, au început să închirieze locuri în centrele vechi, și Ploieștii încearcă să se reînvea. Nu este spectaculos, nu este în revistele de lifestyle, dar pentru cine știe să caute, există aici ceva autentic.

Scena de grafitti din cartierul Târgul din Ploiești este una dintre cele mai concentrate din România. Nu este un grafitti de mall sau de festival, este un grafitti de stradă, scris de tinerii din oraș, pentru ei și pentru cei care trec pe acolo. Dacă ești în oraș pe la 10 seară, ia o plimbare pe jos pe stradele din apropierea gării și vezi lucruri care nu se văd în nicio altă parte a țării.

Final

Ploiești nu e pentru fiecare. E pentru cei care văd valoarea unui oraș în ce ascunde, nu în ce arată pe poze. E pentru cei care vor să vadă România petrolieră înainte de a dispărea complet. E pentru cei care vor să plece din oraș cu o poveste, nu cu o poză pe Instagram.

P.S. Dacă ți-a plăcut, dă un ochi și pe aplicația Nino! — link aici: apple.co/4kpeHtZ